Aiurea-n mişcare (la bârfă cu alfa şi omega)

!mărturisesc: n-am nici măcar ne/vrednicia
de a-nvăţa ce sunt, ce nu-s, de ce şi cum...
casc succesiv şi stau aiurea în mişcare,
bat darabana şi nu cred în „ergo sum”!

!mărturisesc: nu agreez emcepătratul,
mă dau la dânsul, dau din devlă în doi peri,
îl ocărăsc, zice că (n)-am i/luminare
dinspre trecutul unui mare nicăieri!

!mărturisesc: sunt repetent la veşnicie,
poate-nţeleg ce e-ncâlcit, ce-i descâlcit
în ceastă stare lungă, scurtă, mare, mică...
în cest balans brutal, magnific... şi stupid!

!mărturisesc: mă doare-n trei virgulă paişpe
că nu pricep... şi nu de ieri-alaltăieri,
şi eu şi alfa şi omega stăm la bârfă
chiar în prezentul unui mare nicăieri!

!mărturisesc: nu cred decât în poezie...
doar poezia are-n ea „ceva” divin,
doar poezia-mi cere viaţă de la moarte,
doar la icoana poeziei mă închin!

!în rest, doar proză din prozaic... păcăleală
căreia n-ai nici ce să-i dai, nici ce să-i ceri!...
Deschideţi poarta, vine-acelaşi râsu-plânsu
din viitorul unui mare nicăieri!