Dansul focului
(poem acuzator găsit de judecătorul Eugen Mortu în dosarul meu de divorţ)
eram odată ca niciodată pe nişte ţărmuri
amanta mea reală murise bătută de noroc
convins că nimeni nu mai are nevoie de mine
m-am aprins
dar trebuia cineva să-mi pună lemne pe foc
marea izbea stâncile cu epave şi melancolie
resturi de flăcări dansau fără timp
fără loc
în zadar căutam ginta de sclave imaginare
căci trebuia cineva să-mi pună lemne pe foc
şi ardeam dumnezeule odată ca niciodată
nu se mai cunoştea drumul pe care aş fi vrut
să mă întorc
halucinantă şi prima oară a răsărit luna
hotărâtă să-mi pună lemne pe foc
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.