Motanul albastru

(animal descoperit de mascaţii domnului Gabriel Jecu într-o pădure din Ciolpani)

Lângă şofer, în dreapta, frecai un mâţ albastru -
cred că-l duceai la ţară sau, poate, la plimbare -
purtai pomeţi şi buze ca frunza de jugastru
şi-n păr aveai pericol de electrocutare.

Brusc, mi-am adus aminte năucitoarea clipă
când mi te-a scos în cale o nu ştiu care naibă;
râzând, cu minifustă - ce lungă prototipă!…
Visam c-o să-mi salveze destinul de la şaibă.

Te-am acostat degeaba şi prin învăluire:
hei, centrifuga tatii, sălbatică şi castă!…
Ţi se zărea conturul prin rochia subţire…
Hai să te fac o talpă, hai să te fac nevastă!

Nu mi-ai răspuns, desigur - eram timid şi fraier -
am încercat vrăjeala cu tine, drept metodă,
m-am lăudat c-o drujbă, un miel şi un bomfaier,
dar tu stăteai de piatră, stăteai gasteropodă.

Ştiu, tu voiai alune, cărniţă, savarine -
doar bani de pus pe cruce aveam în buzunare…
Păsări veneau, şi fluturi, şi se loveau de mine…
Tu, centrifuga tatii, crăpai de disperare!

Şi ai fugit spre ăla îngerivor ca tine,
eu am rămas mesteacăn, iobag fidel, dezastru…
Lângă şofer, în dreapta, nasoalo cu rubine,
fumezi americane şi freci un mâţ albastru!