Şotron
(scrisoare de la toţi elevii Şcolii 28, care-şi amintesc de poetul Cezar Ivănescu)
Jucam şotron în doi, în trei, în patru,
în câţi erau atunci copii în sat;
doamne, ce hărmălaie îngerească
se auzea frumos până-n Bârlad!
Săream atent, să nu lovesc pe dungă,
şi-n ciobul meu de sticlă mă vedeam
victorios în ceastă joacă sfântă…
ce sfântă mamă se uita pe geam!
Nu câştigam, desigur, niciodată,
căci eu săream departe de real;
eram un fel de vis al mamei mele,
cap de poet cu trup de animal!
De-a lungul vremii, în atâtea jocuri,
am câştigat iubire şi am dat!
am pus iubire-n cioburile sfinte
lăsate de don’ Cezar prin Bârlad!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.