Porunca a Unsprezecea (nu se discută)

Ai grijă să nu se repete,/ e falsă... şi n-o să-ţi mai placă:
e-un fel de plimbare cu dricul,/ e-un fel de otravă dulceagă,
e-o dare de samă pizmaşă,/ e-un timp care urlă şi pierde,
e-o ştimă, e-o „care pe care”/ (plus)minus (de)loc foaie verde!

Poţi crede că-i templul Uitării,/ căderea-n Extaz, Simfonia
a V-a, a X-a... a Câta/ îţi poate scârbi Agonia!
Poţi face, desface, reface.../ poţi bate, răzbate, combate,
poţi spune mărunte, enorme,/ eterne şi verzi şi uscate,
poţi face cu ochiul la Lună,/ la Stele, la Viaţă, la Toate...
pe Toate le doare în Silă/ şi-n Moarte şi-n Singurătate!
Poţi râde, poţi plânge, poţi rupe/ (des)crederea care te leagă
de Veşnicul pus la-ndoială/ în Clipa aceasta săracă!

Ai grijă să nu se repete,/ e Proastă... şi n-o să-nţeleagă
de ce nu e bine să-ţi umble/ prin suflet, prin rost şi prin vlagă!
E-o tâmpă uitată în Lume,/ e-o cârpă, o şuie cu Mască,
e-o pândă, e-un hohot, e-o fiară/ mereu aşteptând să te pască!

Poţi strânge de gât Adevărul/ când chiar şi Minciuna e falsă?
Poţi face reclamă Iubirii/ când Ura-(ţi) scrâşneşte pe şansă?
Poţi pune prinsoare pe Gânduri/ înalte, adânci şi curate
când simţi ascuţişul Grimasei/ intrându-ţi în Rost, pe la spate?
Desigur, poţi fi în acordul/ şi-n cârdul cui crezi că te-ndrumă
pe Raza cea dreaptă, pe Calea/ ştiută, înscrisă-n cutumă!
Desigur, poţi merge pe unde-ţi/ dictează încrederea-n cine
îţi zice că n-are, dar are...!!!/ îţi zice că pleacă, dar vine...!!!

Oricum, primeneşte-ţi întruna/ Candoarea, Timpanul, Retina!...
şi-aşa, din scânteie-n scânteie,/ asigură-ţi singur Lumina!...
şi-aşa, din minciună-n minciună,/ şi-aşa, din perete-n perete,
ai grijă să-(ţi) fie Sens Unic.../ ai grijă să nu se repete!!!