Un rămăşag pierdut şi o execuţie ratată (VII)

Epitropul aduce Cartea lui Mihai Ursachi şi începe să citească! Ascult astfel!

„Şarpe preasfânt, înţeleptule,/ tu, care la zidul pădurii, după ploaia de vară,/ mi te-ai arătat în chip de balaur-copil pogorât din ceruri/ cu pletele albe ca spumele mării şi-ai spus: Pregăteşte-te!// Şi sfânt şi alb se scuturau salcâmii/ pe urmele tale de purpură!// Tu, care în chip de dragon cu trei miliarde de capete,/ mi-ai vorbit cu o mie de limbi despre/ Dânsa/ şi despre graiul uitat,/ protector celest al Misterelor,/ al seminţiei pontice,/ iată, acum, înaintea culcuşului tău am venit dezbrăcat/ şi din tot ce-i în lumea aceasta am luat numai Tracica Liră!// Sunt pregătit!// Iată ce-mi spuse!// (Locul predestinării voi toţi îl cunoaşteţi,/ ca melcul urechii e văgăuna aceea,/ în Intermundiu.../ şi unii socot că e însăşi Urechea!/ Fiecare e slobod să creadă ceva în această privinţă!/ Ceilalţi – cu uşile!)...Ţie şi oricărui altuia!/ Pentru cel care sânge nu a băut,/ inimi nu a mâncat şi nici bob,/ acela e fratele meu!/ Saturn îşi întoarce albastra sa faţă spre tine!/ De Pluton te-ndepărtează,/ oraşele subpământene dă-le uitării!/ Iată ce-ţi spun:/ Homunculus doarme în oul hermetic, fără fiinţă!/ Oul acesta,/ pojghiţa căruia presărată de stele, e cerul,/ îl ouă paserea Phoenix!/ totul e-ntrânsul!/ afară e singură paserea!// fiece ou este unic în sine,/ de nestrăbătut, de necântărit şi de nemăsurat!/ Pedeapsa şi graţia, viaţa şi moartea,/ durerea adâncă şi izbăvirea,/ începutul şi sfârşitul şi tot înţelesul/ viermuie întrânsul – vis fără goluri al nefiinţei!/ El este totul!/ Homunculul doarme în veci nenăscut! Şi,/ cu toate acestea,/ ireversibil ceva se întâmplă,/ o cale e străbătută, cea fără de întoarcere!// Tu te bucuri/ şi plângi resimţind-o aproape de capăt!”//...

Îi fac semn să se oprească! Mesajul cestui Psalm al Deşertăciunii este atâta de dur şi dens, încât este necesară o pauză de „înregistrare”, de „studiere”, exact ca-n Cina Cea De Taină, exact ca-n toate Cinele altor şi altor Mântuitori, altor şi altor Apostoli ai De/Săvârşirii! Lectura epitropului, încetinită şi apăsată unde trebuie, clară şi cu-n accent din acela triumfal, definitiv, mă convinge că Marea Înfăţişare nu-i Bagatelă şi că Poetul/Magistrul Mihai Ursachi, deja trecut prin Ochiul Şarpelui Înţelept, nu s-a jucat când a scris şi a lăsat posterităţii acest Poem al Armoniei Universale, dar, în acelaşi Timp şi Spaţiu, şi un Avertisment al Ne/Cunoscutului pe adresa Păcătuirii!...(Stai să vezi!)...