MAI MULT CA SF-UL | Estetique

- Dacă ţii neapărat, poţi s-o vezi pe masa aia de disecţie, spuse doctorul Maxwell.
Fiinţa, care zăcea pe spate, nu fusese desfigurată de gloanţele q-dum-dum! Junele Hugh tot nu putu s-o privească!
- E femelă – preciză porcul de Maxwell.
- Hugh se întoarse, dezgustat, spre halo-comuterul  la care doctorul cică lucra. Hugh recunoscu: „Sigur n-aş vrea să mă trezesc cu AŞA CEVA în pat! Da´ crezi că... era într-adevăr periculoasă?”
- Poţi fi sigur – îl linişti doctorul, fără să-şi ea ochii de la ecran. Cred că urmărea nişte holograme sexy, altfel ar fi avut el chef să „ciripească” cu noi. Sergentul se vârî în vorbă: „Colonelul Strikker e cel mai „rece” tip pe care l-am văzut vreodată! Odată a evitat lupta cu un dragon de pe planenta Lynx doar uitându-i-se fix în cei trei ochi. Şi el avea, ha-ha, doar doi! Ei, dacă Strikker ăsta a tras, poţi fi sigur că trebuia!”
Nava spaţială exteră aterizase ieri chiar în faţa comandamentului, fără a putea fi reperată înainte. Ne-am temut de vreo insectă uriaşă, vreun caracatiţă stelară, unii speram însă într-un prim contact interplanetar cel puţin decent, dar ieşise, iată, hidoşenia asta verde, mirositoare. Când văzuse bestia aruncându-se asupra lui (mă rog, înaintând...), colonelul nostru şi apăsase pe trăgaci.
Acum, aşteptam cu toţii traducerea unei înregistrări descărcate de pe nava exteră. „Şi ce muzică au!” – exclamă, visător, fraierul de Hugh. „Şi ce imagini de vis, culori noi... Cu aşa o artă, credeţi că pot fi agresivi?”  „Dar dacă nu e artă? Ce, crocodilii n-au culori mişto?” – i-o tăie doctorul.
Deodată, vocea translatorului automat izbucni: „VOI CE VEŢI GĂSI ACEST MESAJ DE PRIETENIE,  LĂSAT ÎN EVENTUALITATEA VREUNUI ACCIDENT FATAL LA ATERIZARE, PREGĂTIŢI-VĂ, VĂ ROG, SĂ MĂ VEDEŢI ŞI SUB ADEVĂRATA MEA ÎNFĂŢIŞARE!” Între noi se materializă imaginea tulburătoare a unei umanoide de o frumuseţe tulburătoare, suprapământeană! Chiar şi colonelul, care tocmai apăruse în spatele nostru, rămase cu răsflarea tăiată! Se întoarse încet spre cadavru, în timp ce în încăpere răsuna: „FORMA ÎN CARE M-AŢI DESCOPERIT NU ESTE ÎNSĂ CEA REALĂ, CI O ADAPTARE LA CATEGORIILE ESTETICE ALE CIVILIZAŢIEI VOASTRE, DUPĂ CUM CRED  SAVANŢII NOŞTRI, STUDIIND PROBABILITĂŢILE. ASTFEL, M-AM SUPUS LA O DUREROASĂ ŞI LENTĂ TRANSFORMARE, NUMAI PENTRU CA PRIMA ÎNTÂLNIRE A CIVILIZAŢIILOR NOASTRE SĂ ÎNSEMNE ŞI FRUMUSEŢE - DESIGUR, AŞA CUM O ÎNŢELEGEŢI VOI. NE DORIM SĂ FIŢI DESTUL DE CIVILIZAŢI SPRE A ACCEPTA!”