Departe de capăt şi de casă
(prea repede)
Aş fi mers încet, pân-la sfârşit,
unde mi s-a spus că eşti frumoasă,
dar am fost naiv şi m-am grăbit
şi-am trecut de capăt şi de casă.
Nici măcar un pic nu m-am uitat
peste umăr, pe cărarea care
suspina crezând că e păcat
să-mi atârne pietre de picioare.
Alergam cu inima la gât,
către stele gata să răsară,
nu ştiam de trebuie să râd
sau să plâng a mia una oară.
Nici un capăt nu se mai vedea,
numai marea murmurând ciudată…
În adâncul ei m-aşteaptă ea,
blânda mea triremă scufundată!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.