Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Ultima galeră (în memoria prozatorului Marin Preda, plecat la „întâlnirea din pământuri”)

(Ne)nuntit cu poezia/ şi abia tangent la sferă,
mi s-a înfrunzit securea/ când am vrut să tai catargul,
şi m-am drăgostit (zadarnic)/ tot de-a lungul şi de-a largul,
şi-am rămas Uliye ultim,/ sclav pe ultima galeră!
Câte esturi dinspre vesturi,/ câte suduri dinspre norduri
mi-au adus doar furtunare/ şi în suflet şi pe cale,
numai ceruri tulburate,/ numai gânduri haimanale...!
[Marte şi Neptun strâng (ş-astăzi,/ după mine) dezacorduri!]
Câte şi mai câte visuri/ în alb-negru, temerare,
mi-au trimis la răsărituri/ agonia şi amurgul,
mi-a rămas extazu-n urmă,/ să-(mi) slujească demiurgul
nesătul, dedat la rele,/ ghiftuit cu-nfumurare!
M-am lovit de puncte strâmbe/ (geamanduri plutind aiurea)
şi m-au fermecat sirene/ între Scylla şi Charibda,
şi pe ultima galeră/ am rămas să-mi fie cripta...!
(când am vrut să tai catargul,/ mi s-a înfrunzit securea!)