Stai să mă uit la tine! (ultima poruncă)
Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Stai să mă uit la tine! - de asta te-am chemat, domnişoară:
să te iubesc ultima dată, chiar dacă nu te-am iubit prima oară!
De asta te-am chemat în inima nopţii şi de asta te rog
să mă laşi să mă uit mai la tine când pui lumină pe foc
şi când braţele tale întinse cât distanţa dintre mine şi tine
îmi şterg o lacrimă ne(mai)văzută printre pistiluri şi stamine!
De asta te-am chemat încă de la începutul meu pe pământ:
să-mi scrii cu flăcări pe suflet, până unde şi până când
îţi voi mulţumi pentru rugul acesta atât de mult aşteptat
lângă trandafirul sălbatic şi lângă fântâna aceea, din sat!
Doamne, Doamne, ce fel arde focul acesta începător şi rebel
când este foarte-foarte întuneric şi pui toată lumina pe el!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.