Grădină şi ogradă (nişte începuturi)

Am fost la mama...(şade lângă tata).../ mi-au spus să stau cuminte şi încet,/ mi-au spus că Veşnicia este gata/ să-nceapă steaua altui Nazareth!

Am fost la tata...(şade lângă mama).../ aşteptători şi blânzi ca doi plecaţi/ să-nceapă alt "si vis amari, ama".../ printre ne/muritori emcepătraţi!

Am fost să-nflăcărez o lumânare/ înaltă de la cer până-n pământ,/ poate aud cum vede fiecare/ dacă mă ţin de suflet şi cuvânt!

Tata-i cărare, mama e ogradă.../ mă uit ce scrie liniştea pe cruci:/ în orice clipă-ncepe Niciodată/ şi se sfârşeşte, dacă nu te duci!

Mama-i cărare, tata e grădină.../ până la cer, pe jos, n-acelaşi cerc,/ încet-încet, i-aud cum fac lumină/ să văd ce caut şi pe unde merg!