Convorbiri literare (ultimul strigăt)
Din ce în ce mai singur,
poetul alunecă în braţele nopţii/ şi se înveleşte cu manuscrise!
Din ce în ce mai singur,
poetul se visează îmbrăcat/ cu hainele de mire al memoriei!
Din ce în ce mai singur,
poetul încetineşte pasul şi caută/ convorbiri literare cu morţii!
Din ce în ce mai singur,
poetul vede cum i se lasă întuneric,/ din ce în ce mai întuneric!
Poetul se suie pe scara de incendiu,
coboară pe rug şi strigă:/ să se facă lumină! să se facă lumină!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.