Nişte salcâmi (pentru Lăcrămioara Tănase, mare iubitoare de Poezie)
Cu mâinile uscate văd salcâmii
cum plâng şi strâng secunde şi vrăbii de pe jos...
zici că-s vioare... nu-i aude nimeni
din susul strâmb, amarnic, indiferent, vârtos!
Vioare multe, singure, lăsate-n vibrarea noastră... (proastă şi rea)... de lutieri
sfărmaţi (şi ei) să nu mai îndrăznească
să toarne-(n gât şi-n suflet de lebede) tăceri!
Vibrarea noastră-i ruginie-n toate,
câte mai sunt (de-a valma) în josul mocirlos...
şi lebedele cântă, vor să plece
din ist vacarm surd, lacom, cu inimă pe dos!
Cu mâinile uscate văd salcâmii
cum vin şi bat la uşă să-i dau (pe toţi) la foc...
şi eu îmi tai urechea (drept crâcnire)
şi-o dau la câini, din ruga damnatului van gogh!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.