Omul fără Steauă (dacă)

n-ar fi trecut fulgerător, dacă era
mai liniştit şi mai curat în calea mea,
n-am apucat s-o văd măcar/ cât s-o întreb despre zadar,
să-mi spună dacă am vro noimă fără ea!

n-ar fi trecut fulgerător, s-ar fi oprit
la geamul meu, măcar cât arde un chibrit,
măcar atât să văd şi eu/ că n-am osândă la mereu,
vremelnicesc şi nu pun preţ pe infinit!

n-ar fi trecut fulgerător, ar fi rămas
să stăm o noapte legendară prin poghiaz
şi-apoi să spunem: ce frumos/ a fost de sus şi până jos,
fără încet, fără grăbire, fără ceas!

n-ar fi trecut fulgerător, mărturisesc,
dac-aş fi fost un strop de iov neomenesc...
dar a trecut fulgerător/ şi m-a lăsat să nu mai mor
şi să nu ştiu în veac de veac dacă trăiesc!