Din ochii Părinţilor (dosarele Z)

Încă mai au fântânile apă/ din ochii părinţilor care
ne-au aşteptat mereu cu dulceaţă/ ş-apoi au plecat la izvoare
să le desfunde şi să le-ndrepte/ spre setea noastră de lumină,
şi să se odinească până când/ vor şti că trebuie să vină
iarăşi, fiecare cu steaua lui/ curată şi strălucitoare...
şi iarăşi ne vor scoate şi pe noi/ din moarte, ca dintr-o uitare!
 
Încă mai au icoanele pace/ din ochii părinţilor care
ne-au aşteptat mereu cu blândeţe/ şi vorbă tămăduitoare,
ş-apoi s-au dus dincolo de ape/ să se odinească până când
pământul va îmbrăţişa cerul/ pogorât de-a pururi pe pământ,
astfel îşi vor aduce aminte/ că suntem singuri şi departe...
şi iarăşi ne vor scoate şi pe noi/ din uitare, ca dintr-o moarte!