Pe marginea Satului (dosarele Z)

Tu erai o ileană coborâtă din flori,
zmeul era un trimis special din curiozitate,
eu eram un făt-frumos din întâmplare,
tustrei stăteam toată noaptea şi ne jucam pe săturate
şi citeam laolaltă în stele şi în poezii şi în basme,
pe marginea satului descălecat cu faţa spre soare-răsare!

Şi veneau toţi băieţii şi toate fetele
să ne vadă şi să ne asculte şi să înveţe cum se petrec
şi cum se scriu cele mai frumoase amintiri din copilărie
şi cum nici unul nu vrea să ajungă sacrileg,
să calce vro lege nescrisă ori vro poruncă!

Şi, mai abitir, să nu se facă în veac de veacuri că nu ştie
să pornească toată viaţa numai şi numai cu dreptul,
că e mai bine să fie deştept şi s-o facă pe prostul,
decât să fie prost şi s-o facă pe deşteptul!