Marieeeeeeeeeeeeeee! (dosarele Z)

(!) aşa te strig, poate auzi, poate îţi pasă/ de-un credincios care a plâns la uşa ta,/ care-a pierdut prima şi ultima lui casă,/ dar te-a râvnit ca pe o turtă cu halva (!)

(!) am dat o ciutură de sânge pentru tine/ căci te-au rănit foarte adânc duşmanii mei (!) era să mori, dar te-ai făcut destul de bine/ şi te-am râvnit ca pe un ceai cu flori de tei (!) de dragul tău am azvârlit cu barda-n lună,/ am tras cu puşca-n dumnezeu şi-n mori de vânt (!) era să mor, dar m-am tratat cu mătrăgună/ şi te-am râvnit ca pe o roabă cu pământ (!) din când în când, să se înveţe lumea minte,/ m-am spânzurat într-o clopotniţă din sat,/ dar am scăpat cum scapă toate cele sfinte/ şi te-am râvnit ca pe-o regină cu şah mat (!) am dat regate, cai, mirese şi păcate,/ am dat şi merele lui prâslea cel voinic,/ am plâns la uşa ta cu şapteşpe lăcate/ şi te-am râvnit şi te-am strigat şi te mai strig (!) şi chiar mi-a fost şi chiar îmi este foarte frică/ să nu te-ndemne-n şleahta lor duşmanii mei (!) poate auzi, te rog, frumoasa mea de pică:/ eu te-am râvnit ca pe-un hectar cu ghiocei (!)