Târgul cu Marii din Bârlad (dosarele Z)

(!) mariile mele sunt multe, nu pot/ să le număr, nu ştiu cânte sunt:/ le adun şi le scad, le iubesc şi le scot/ la plimbare prin iadul meu mov şi mărunt (!)
 
(!) mariile mele au plâns şi m-au dus/ anonim şi curat în ispitele lor:/ m-au dus în mătăsuri pe jos şi pe sus,/ m-au dat la statui de mâncare şi dor (!)
 
(!) mariile mele mereu mi-au făcut/ jucărele: arc, sabie, zmeu şi şotron.../ mi-au spus că-s o biată fărâmă de lut/ şi n-am să ajung niciodată ion (!)
 
(!) mariile mele mi-au zis că nu am/ de ce să mai sper şi de ce să regret,/ fiindcă eu ştiu să pun viaţa la ham,/ nu ştiu să pun moartea pe mers mai încet (!)
 
(!) mariile mele au râs şi-au plecat/ în braţele care le fac mai marii/ decât li se pare aici, în bârlad,/ cu vii mai mult morţi şi cu morţi mai mult vii (!)
 
(!) mariile mele îmi scriu că nu pot/ să se-ntoarcă aici, în descântecul meu:/ stau singur, mă scad, mă adun şi mă scot/ la plimbare prin raiul lor singur mereu (!)