Lucrare de Control...la Infinit (II)

Pândesc şi eu: iată, apare-o Muscă,/ apare şi un Om, să se convingă
despre meticuloasa-mpletitură,/ despre-ntâmplarea tristă de-a fi Pradă,
despre-nvăţare, despre dezvăţare/ despre Paingul Vigilent...mătincă
ceva e Minus în desfăşurarea/ acestei Ecuaţii care-nnoadă
nădăjduirea, punct cu punct ori, poate,/ ceva e Plus în ceastă-nfăşurare
mai Grea sau mai Uşoară pentru Minte/ Numărătoare, dar şi Numitoare
când nu ştii cum se Cheamă ce se vede,/ când nu ştii cum se Strigă ce s-aude
în Jurul tău şi-n jurul altor Jururi/ din Preajma (Des)Cifrării Surdomute!?
 
Pândesc şi eu...Totul e-o Pândă clară,/ dar Nimenea nu vrea să Re/Cunoască
această Stare tocmai de Atuncea,/ din Zero, când s-a (S)Pus de Luminare...
şi-a început să forfotească Cifra/ şi Litera în vatra Pământească,
(ne)cugetat, ca să-ntrupeze Omul/ şi Musca şi Paingul...[ce Zburare,
şi ce Târâre, şi ce Pedestrime!].../ iar eu pândesc, în loc să bag de Samă
că sunt pândit de-o Sfântă Pânditoare/ binevenită din aceeaşi Mamă
şi din acelaşi Tată...[(nu-(i) totuna?).../ oare această Stare (nu)-nsemnează
(n-această Joacă tartaro-divină )/ Sămânţă moartă şi Sămânţă trează?]...
 
Şi ce Paing!...ce Sobru mi s-arată/ în Scumpa lui Capcană!...ce Răbdare-i
să stai încremenit pentru o Muscă!.../ s-aştepţi în Centrul cestei Ecuaţii
până la Moarte, poate se întâmplă/ Greşeala cea din Urmă!...oare care-i
Punctul Terminus al acestei Pânde?.../ şi nu cumva nici Timpuri şi nici Spaţii
nu pot opri această Urmărire/ împinsă tocmai la Perfecţiune
şi postulată ca fiind Neantul/ plin cu Dulceaţă şi Amărăciune
Imaginară sau Adevărată,/ exact cât Înţelege fiecare
Paing, Muscă şi Om să (nu)-şi dorească/ într-o (S)Clipire grea, Devastatoare?
 
De vorbă, într-o zi, cu Alter Ego,/ sub foşnetul Salcâmului pe moarte,
încerc să uit...şi să mă uit pe Însumi!.../ Sigur că da, (Nu) sunt în altă Parte,
fiindcă, iată: Sin pătrat de Alfa/ plus Cos pătrat de Alfa dă tot Unu,
Pi-eR-pătrat şi Doi-Pi-eR tot Cercul/ cest Pur şi Simplu şi Perfect înseamnă
chiar dacă vine vântul şi distruge/ Pânza pe care-şi spânzură Nebunul
Aria Foamei şi-a Zădărniciei,/ Triumful Hazardării...şi-şi condamnă
la (Ne)Păsare toată Viaţa, dacă/ cestei Iluzii i se spune Viaţă
şi-i cât Miliardimea unei Clipe,/ cât Universul unui fir de Aţă!
 
Omul se pierde-n propria-i pândire/ şi-(şi) lustruieşte [(ne)greşit] Minciuna,
Musca dispare într-un Plisc!...Adio!.../ mă Resemnez!...Se-ntunecă Sinapsa,
orbecăiesc încolo şi încoace.../ şi-ncerc să (nu) pricep cum dau (Întruna)
Lucrare de Control la Infinitul/ în care-s ICS...şi-mi răsplătesc Pedeapsa!