Eu cam atâta am avut de scris

[pentru iubita care (nu) vrea să scriu despre ea fiindcă (nu) dă ţigări cu bucata]

Singură şi tăcută şi adâncă
îmi toarnă răcoare şi linişte pe faţă;
lângă ea creşte o salcie plângătoare
şi mă învaţă

cum se cade când mă sui
după cuiburi lăsate de Dumnezeu
şi ucid păsări şi văd toate păcatele
peste sufletul meu.

Nu mai am apă, nu mai am apă! -
aud din pământ, deodată…
Salcia plânge şi iubita mea se umple
cu lacrimi de fată.

Nu mai am salcie, nu mai am salcie! -
aud iubita cum se îngână…
Eu cam atâta am avut de scris
despre fântână.