Deseară mă duc la Ileana (I) (dosarele Z)

deseară mă duc la ileana/ să-i fac nişte curte n-ogradă
şi poate-o să-nceapă s-audă/ şi poate-o să-nceapă să vadă
şi poate-o să-nceapă să ştie/ că inima-mi suferă frântă
că nu-s făt-frumos care-l bate/ pe zmeu la şeptic şi la trântă

deseară mă duc la ileana/ să-i fac nişte curte-n grădină
şi poate-o să-nceapă să creadă/ că lacrima mea-i una plină
cu dorul de mâinile sale/ de şoaptele ei minunate
şi puse-n vigoare cu zmeul/ cel care şi-n somnuri mă bate

deseară mă duc la ileana/ să-i fac nişte curte-n odaie
şi poate-o să-nceapă să-nveţe/ că sufletul meu nu se-ndoaie
de patima sa (ne)miloasă/ cu zmeul teribil anume
pa care-l caftesc prin cnocaut/ la scris la citit şi la glume

deseară mă duc la ileana/ să-i fac nişte curte-ntr-o doară
şi poate-o să-nceapă să meargă/ cu mine-nspre ultima gară
în care ne-aşteaptă plecarea/ din urmă cu trenul titanic
fiindcă e trenul de nuntă/ şi-i gratis... şi zmeu-i mecanic