(!) INIMA TA/ SUFLETUL MEU ROMÂNEȘTE cum păsări lungi/ cântă păsări fără plată - n-am să n-ascult/ ce mi se-ntâmplă cereşte, n-am să nu tac/ până-mi va fi niciodată (!) (!) n-am să nu tac/ până-mi va ...
Bună dimineaţa, bună ziua, bună seara!... Mă numesc Divina Tragedia şi număr 2022 de ani... după H, bineînţeles! Sunt mulţi? Sunt puţini? Nu contează! Contează numai ce am aflat şi ce am făcut în toat...
Familia Mourilyan trăise vreme de 18 ani la Paris, începând din anul 1853. Frederick James Mourilyan, “unchiul Fred” pentru cei din familia împrăştiată prin Europa, angajat al unei bănci din Bruxelles...
Şi tot aşa, în fiecare zi, bătrâna din ziarul de ieri se duce în păduricea din sus, se întoarce acasă, vorbeşte singură... ori poate numai mi se pare că vorbeşte singură şi „de pe dealuri”, cum bârfes...
Îmi pare rău că am să plec/ sub Orizontul fără capăt şi-am să cotrobăiesc întruna,/ prin cel sfârşit şi început, dar ştiu că o să am de-ales,/ că niciodată n-o să scapăt nici înapoi, nici înainte.../ ...
Ithaca danubiană, I, Florilegium in honorem profesorii Gheorghe Felea septuagenarii contextum , Editura Universitară „Danubius", Galați, 2021 Muza Istoriei se simte bine la Galați: are muzeele sale ...
Stela Iorga a venit cu, probabil, unul dintre cele mai bune grupaje de poezie de până acum - Nu mă mai vizitează îngerii . Și dacă îngerii nu au mai vizitat-o - deși noi o putem contrazice și pe acea...
Bătrână, scundă, costelivă, cu bocanci mari... trece dinspre casă înspre pădurice, în fiecare dimineaţă, să adune vreascuri. Trece aplecată aproape în unghi drept. Trece pe drumul colbuit, care-o cuno...
(!) mai stai oleacă, nene moromete - parcă nu-ţi pasă, parcă te grăbeşti, parcă nu vrei să mai auzi copiii cum te aşteaptă să le spui poveşti (!) (!) parcă nu vrei să mai aştepţi la poartă, din când î...
Chiar dacă totdeauna am plâns cu lacrimi false ori cu lacrimi adevărate, eu atât pot striga până la Infinit: mi-i dor de MAMA și TATA - singura Lege din Cetate! Chiar dacă totdeauna m-am ţinut de cuvâ...
În fiecare noapte, fără nici o excepţie, de la începuturi până în prezent, vine în dreptul geamului meu şi se uită. Nu se uită urât. Nu se uită frumos. Nu ştiu cum se uită, fiindcă eu nu ştiu ce însem...
Ce frumos vii târziu, superbă femeie a mea! - cică numai femeile care vin târziu vin frumos. Odinioară, a venit la mine o femeie devreme, foarte devreme, şi a murit repede, foarte repede, călcată de-u...
O ştiu dinainte de a o cunoaşte. N-am fost în stare să nu intuiesc existenţa cestei frumuseţi sublime. Această superbă Alcătuire este senină şi serioasă şi iubită şi apreciată ca o zi de Paşte. Nu cre...
Până la sosirea Cuvintelor, până când Figurile de Stil vor bate la uşă... privesc pe fereastră cum alde Oarecare banalizează sărutul! Iar steaua aceea, pe care e scris numele meu, nici nu cade şi nici...
am visat că te duceai la gară,/ pe cărarea dintre sud şi nord - cea mai pe/trecută din MOLDOVA,/ cea mai dreaptă dintre ştiu şi pot ai visat că mă-ntorceam din gară,/ pe cărarea dintre nord şi sud - c...
tata măsoară drumul pân-acasă cu lumânarea ochilor de lup – lemne de foc întârziat apasă înspre genunchi clavicule de cub în urma lui pădurea se descalţă, cu tot cu lupi s-apropie de sat – scade lun...
Fă, sublimo, hai încoace,/ că avem o treabă mare:/ dăm cu sapa, dăm cu grebla,/ dăm cu var şi flit prin curte!/ după aia, ne ascundem/ după masă, după care/ ne jucăm de-a epicentrul hâtru-şic pe unde ...
Nu se poate să nu vă amintiţi de Noaptea Sfântului Bartolomeu, din august 1572, când au fost masacraţi 30.000 de hughenoţi - calvinişti din Franţa. Persecutaţi religios în ţara lor, mulţi au traversat...
(!) hai să stăm la naiba, împreună, că la dumnezeu nu avem loc – naiba ne salvează de la toate: apă, aer şi pământ şi foc (!) (!) să plecăm acum, cât nu începe să se facă-n lume, iar, potop – ia-ţi ...
Şi nici în ruptul capului nu-mi amintesc de ce naiba n-am scris niciodată despre lacrămi. Adicătelea, ticălosul de mine, am manuscris aşa de mult despre Mamă şi despre Maria şi despre Deşertăciune, în...