Unde se duc obiectele zburătoare, când seduc?!

Baba arde și țara se piaptănă

În niciun caz în țările calde, pentru că alea nu-s atât de bogate precum America. Logic, văzduhologic și ufologic vorbind, SUA și Canada stau mult mai bine decât restul lumii. În mod normal, astăzi, ar fi trebuit să sărbătoresc și eu Revelionul Ospătarilor care, ieri, au servit cina romantică, ca tot îndrăgostitul care-și respectă “mahmureala” și cacofonia. Numai că evenimentele și americanii m-au obligat să-mi reconsider apucăturile și agenda.
De câteva zile, americanii privesc cu îngrijorare și doboară fără milă fel de fel de obiecte zburătoare de proveniență necunoscută, sex incert și scop nedefinit. De nu mai știu sărmanele televiziuni pe unde să-și scoată cămașa de forță, cum ar zice Vader, celebrul personaj cu astm al lui George Lucas.
Specialiștii americani pun la pământ baloane și “obiecte cilindrice”, ce umblă teleleu pe cer, cu același zel infantil cu care fugeam eu cu praștia după ponei verzi și inorogi roșii, în fragedă pruncie. Numai că scuza mea era inocența în formă continuată. Fugeam cu praștia după inorogi purpurii, până venea vecinul geostrategic, ca să-i spună lu’ tata că i-am spart geamul. Acela era momentul în care, grație vitezei mele de reacție și spontaneității părintești, intram în contact cu ceea ce până și angajații cu juma' de normă de la NASA numesc “Obiecte și Substantive Comune Zburătoare Parțial Identificate”. Adică, papuci de cauciuc tip gumari Alpha Centauri, sandale cosmogonietzsche mărimea 45 și chiar cizme cu destin futurologic îndoielnic. Pe vremea aia, noi n-aveam laser, decât la liceul din localitate. Că nu de pomană și-au trecut unii în CV “13 clase laser al”.