Gălățeanca Nadia Roxana Bucă, o asistentă medicală în topurile mondiale ale curselor Spartan

Povestea unei pasiuni transformate în performanță. Interviu

Gălățeanca Nadia Roxana Bucă urcă pe podiumurile mondiale ale curselor Spartan, acolo unde rezistența, forța și ambiția fac diferența. Sportiva a transformat pasiunea într-un parcurs cu rezultate remarcabile la competiții internaționale, de la Abu Dhabi și Grecia până în Alpii francezi, unde a cucerit bronzul mondial la Spartan Ultra. Recent, a câștigat cursa de la Misano, Italia, și clasamentul general al Italian National Series, la categoria sa de vârstă.

În spatele acestor performanțe se află ani de antrenamente, sacrificii și o ambiție care nu se oprește la linia de sosire.
Despre drumul spre podium, provocările unui sport extrem și planurile de viitor, Nadia Roxana a vorbit într-un interviu pentru „Viața liberă”.
– Pentru început, spuneți-ne puțin despre dumneavoastră. Cine este Nadia Roxana și cu ce vă ocupați în afara sportului?
– O persoană ca oricare alta, cu muncă și responsabilități. Am 49 de ani și sunt asistentă medicală de laborator în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență „Sf. Apostol Andrei”.
– De cât timp ați descoperit cursele Spartan și cum ați ajuns să practicați acest sport?
– Practic sport de la 14 ani, dar am descoperit Spartan în 2017, în Anglia. La început a fost mai mult o provocare și o curiozitate și nu mă gândeam că voi duce acest sport la nivel de performanță. M-a atras combinația dintre alergare și forță, prin intermediul obstacolelor.
Este un sport cu trei distanțe principale și un număr diferit de obstacole: Sprint, de 5 kilometri, cu 20 de obstacole; Super, de 10 kilometri, cu 25 de obstacole; Beast, de 21 de kilometri, cu 30 de obstacole; și Ultra, de 50 de kilometri, cu 60 de obstacole.
– Vă mai amintiți de prima competiție la care ați participat? Cum a fost experiența și ce v-a făcut să vreți să continuați?
– Da, îmi amintesc foarte bine. Prima cursă a fost în 2017, în Anglia. Am avut multe emoții, pentru că nu știam exact cum voi aborda obstacolele și cum va decurge cursa. Dar era doar începutul acestei provocări.
– Când ați început să simțiți că acest sport poate deveni mai mult decât o pasiune și că puteți face performanță?
– Cred că din momentul în care am început să văd rezultate, să urc pe podium și să mă apropii de sportive cu multă experiență. Anul 2019 mi-a adus primele medalii de podium și m-a făcut să îmi doresc tot mai mult.
– Ce trebuie să aibă o femeie ca să facă performanță într-un sport atât de dur?
– Dacă o femeie vrea să practice acest sport, trebuie să aibă multă determinare. Forța fizică se construiește, tehnica se învață, iar viteza poate fi îmbunătățită. Un alt aspect important constă în puterea mentală, răbdarea și capacitatea de a continua chiar și atunci când lucrurile nu merg bine.
– De-a lungul anilor ați obținut mai multe rezultate remarcabile. Care au fost cele mai importante momente și ce au însemnat ele pentru dumneavoastră?
– Fiecare podium are o poveste, cu emoții, bucurii și chiar lacrimi. Primul podium internațional a fost la Oberndorf, Austria, în 2017. A fost o cursă grea, la munte, pe frig și mult noroi.
Au urmat mai multe campionate regionale, europene și mondiale. Printre cele mai importante rezultate se numără locul al doilea la Campionatul Mondial Spartan Beast, în Abu Dhabi, în deșert, locul al treilea la Campionatul European Spartan Beast, în Andorra, locul al doilea la Campionatul Mondial Sparta Trifecta, în Grecia, unde au fost incluse toate cele trei curse, și locul al treilea la Campionatul Mondial Spartan Sprint, în Croația.
Anul acesta am obținut un trofeu pe care mi l-am dorit foarte mult: locul al treilea la Campionatul Mondial Spartan Ultra. A fost o cursă grea, în Alpii francezi, cu aproximativ 4.000 de metri diferență de nivel. Am obținut și rezultate la campionate regionale. Menționez că toate aceste rezultate sunt la categoria mea de vârstă.
– Cum a fost trecerea de la competițiile din România la cele internaționale? Ce a însemnat să începeți să concurați în afara țării?
– Să concurez în afara țării și să am rezultate a fost confirmarea faptului că pot concura alături de sportive internaționale. Din 2022, este o onoare pentru mine să reprezint țara în calitate de căpitan al comunității Spartan România, alături de un alt coleg Spartan.
– Care a fost cea mai dificilă competiție la care ați participat până acum și ce a făcut-o atât de grea?
– Până acum, pot spune că cea mai dificilă a fost cea de anul acesta, de la Morzine, Franța, Campionatul Mondial Spartan Ultra, unde am obținut locul al treilea la categoria mea de vârstă.
A fost o cursă lungă și grea, cu momente în care am fost la un pas să renunț, deoarece corpul nu mă mai asculta. A fost o luptă cu mine însămi ca să nu abandonez și mă bucur că nu am cedat.
– Cum arată perioada de antrenament dinaintea unei curse importante?
– Pregătirea este complexă și nu înseamnă doar alergare. Implică forță, anduranță, tehnică pentru obstacole și, foarte important, recuperare.
– Cum este să practicați un sport atât de solicitant fiind din Galați? Aveți condițiile necesare pentru antrenament sau trebuie să faceți deplasări pentru pregătire?
– Pentru mine, în Galați chiar este o provocare, pentru că nu am toate condițiile specifice acestui sport. Majoritatea curselor se desfășoară la munte, iar despre obstacole nici nu mai vorbesc. Trebuie să improvizez, să mă adaptez și, uneori, pentru antrenamentele la obstacole, merg la București.
– A existat vreun moment în care v-a fost atât de greu încât v-ați gândit să renunțați? Ce v-a făcut să continuați?
– Da, au fost momente în care m-am întrebat dacă mai are rost să continui. Nu lipsa dorinței m-a adus în pragul renunțării, ci dificultățile financiare. Majoritatea curselor sunt în străinătate, ceea ce implică și alte cheltuieli. Da, există pasiune în continuare, dar tot la bani ajungem.
– Cum reușiți să împăcați sportul de performanță cu munca și viața de zi cu zi? Cât de multe sacrificii presupune?
– Nu este ușor. Presupune multe sacrificii, disciplină, compromisuri și înțelegere din partea familiei și a colegelor de la muncă. Atunci când iubești ceea ce faci, totul capătă alt sens.
– În ultima perioadă v-ați confruntat și cu o problemă la umăr. V-a afectat aceasta pregătirea și participarea la competiții?
– Este, de fapt, o problemă mai veche, care a reapărut pe fondul suprasolicitării, în urma concursului de la Morzine. Am fost nevoită să reduc intensitatea antrenamentelor și să evit anumite exerciții, pentru a mă putea recupera cât mai repede. De aici au venit și emoțiile pentru concursul din Misano, ultima etapă a campionatului italian.
Nu știam cum mă voi simți în timpul cursei, pentru că nu eram recuperată sută la sută, iar adversarele mele erau foarte bune. Dar, chiar dacă am plecat cu anumite îndoieli, pe parcurs m-am concentrat și am reușit să trec peste aceste momente.
– Recent ați participat la ultima cursă din Italian National Series, la Misano. Cum a fost această competiție, de la pregătire până la linia de sosire?
– Am avut emoții, mai ales pentru că nu eram complet recuperată după problema cu umărul. Nu știam cum voi reacționa în timpul cursei și nici cum mă voi simți pe traseu. Am încercat însă să mă concentrez și să fac tot ce pot.
– Ați câștigat cursa de la Misano, iar la final ați aflat că ați câștigat și seria, la categoria dumneavoastră de vârstă. Cum a fost momentul acela și ce a însemnat această dublă performanță?
– A fost o mare bucurie. Câștigarea campionatului italian a fost o confirmare că antrenamentele au dat rezultate, chiar dacă am trecut printr-o perioadă dificilă și nu am fost recuperată complet.
– După acest rezultat și după tot parcursul de până acum, ce competiții urmează? Care este următoarea provocare pe care vreți să o depășiți?
– Urmează Campionatul Mondial Trifecta, în Grecia, la Sparta, unde sunt programate toate cele trei curse. Sper ca, dacă voi reuși să obțin o sponsorizare, să ajung și în Thailanda, la Campionatul Mondial Spartan Super, care va avea loc în decembrie, de ziua mea, când voi trece într-o altă categorie de vârstă, cea de 50 de ani.