Oameni de seamă. Bartolome Esteban Murillo, nume important al picturii baroce

Pictorul spaniol Bartolome Esteban Murillo s-a născut pe 31 decembrie 1617, la Sevilla. Orfan de la vârsta de 10 ani, și-a făcut ucenicia pe lângă un pictor italian de orientare manieristă, Juan del Castillo, ulterior apucându-se, pentru a se întreține, să picteze tablouri în care ilustra imagini evlavioase. Pe parcurs, creațiile sale au început să se inspire din pictura flamandă şi venețiană. Realizarea, între anii 1645-1646, a unui ciclu de 11 tablouri pentru franciscanii din Sevilla, l-a făcut celebru.
În timp, și-a personalizat stilul, caracterizat prin claritate, lejeritatea imaginii și luminozitate, în care predomină formele rotunde, spiralele și tonurile calde. Seria marilor tablouri pentru Santa Maria la Blanca, biserica Spitalului de la Charite și lucrările evlavioase destinate particularilor reflectau o smerenie tandră, în care se regăsea o exaltare a credinței și a concepțiilor pure. Compozițiile care aveau modele alese din popor (copii, cerșetori sau hoți) atestau predilecția artistului pentru detaliu.
Este considerat una dintre cele mai importante figuri ale picturii baroce spaniole. Pictura sa s-a deosebit prin viziune și colorit de pictura spaniolă a vremii, care era dramatică și sobră. Între lucrările sale importante se numără: "Imaculata concepție", "Bucătăria îngerilor", "Fuga în Egipt", "Povestea visului", "Băiatul cu câinele".
A decedat la Sevilla, pe 3 aprilie 1682.