3 septembrie: Sfântul Mucenic Antim

Sfântul Mucenic Antim, cinstit pe 3 septembrie, a trăit în veacul al III-lea şi la începutul veacului al IV-lea, în vremea împăraţilor păgâni Diocleţian (284-303) şi Maximian (305-311). În 288, Biserica din Nicomidia (astăzi Izmir, Turcia) a fost incendiată şi mulţi creştini au sfârşit muceniceşte. Cei 20.000 de mucenici arşi în Nicomidia sunt prăznuiţi pe 28 decembrie.
În aceste împrejurări, Episcopul Antim al Nicomidiei a plecat în munţi împreună cu alţi creştini, pe care i-a îndemnat să-şi ţină credinţa. În anul 302, multe biserici au fost dărâmate, păstorii creştinilor erau prigoniţi, Sfintele Evanghelii erau arse. Pe atunci, păgânii puneau pe seama creştinilor orice faptă rea ce se întâmpla în cetate. Chemat să dea samă pentru credinţa sa, împăratul l-a sfătuit pe Episcopul Antim să se lepede de Hristos. Sfântul a preferat să-i vorbească păgânului despre frumuseţea lui Hristos. Drept răsplată, Arhiepiscopul Antim a sfârşit muceniceşte prin tăierea capului, în ziua de 3 septembrie.