Oare chiar nu facem nimic până la capăt? Felinarul de la răscruce de vânturi

N-a trecut nici măcar un an de la modernizarea străzii Mihai Bravu şi lucrurile au început deja, dacă nu să scârţâie, măcar să… atârne. Stâlpul de iluminat din fotografie, amplasat chiar în faţa în faţa Bibliotecii „V.A.Urechia”, ne arată cum unul din felinarele în stil interbelic se bălăngăne într-un mod absolut post-decembrist, fluturat de vânt şi gata să cadă oricând.

Veţi spune, poate, că strada, după reabilitare, e absolut ok şi că suntem prea cusurgii, că, în fond, e doar un felinar care s-a desprins din şuruburi şi că altele sunt marile probleme ale Galaţiului.

De acord, dar situaţia acestui felinar la doar câteva luni după ce a fost montat este similară, păstrând proporţiile, cu cea a unei străzi care începe să crape imediat după ce a fost asfaltată pe bani grei.

Până nu ne vom scoate cu totul din mentalitate vorba aia păcătoasă, cum că „timpul trece, leafa merge”, nu vom ajunge nicăieri. Vrem o ţară ca afară? Hai să şi muncim ca afară!