Oameni de seamă. Imre Nagy, pictor modern al secolului al XX-lea

Pictorul maghiar Imre Nagy s-a născut pe 25 iulie 1893, la Jigodin, Harghita. A studiat în Şumuleu Ciuc, localitate aflată în proximitatea satului natal, iar în 1914 a obținut diploma de învăţător.

În timpul primei conflagraţii mondiale a fost trimis ca ofiţer de rezervă pe frontul de est, dar datorită talentului său a fost mutat în tabăra artistică militară din orăşelul Mezőtúr (Ungaria), unde a avut şansa de a lucra alături de artişti renumiţi, precum Szőnyi István, Márton Ferenc şi Nagy István. În 1918 s-a înscris la Institutul de Arte Plastice din Budapesta, orientându-se spre pictură.

După terminarea studiilor s-a întors în satul natal, unde anturajul, peisajul secuiesc şi arta universului ţărănesc arhaic au devenit elemente organice ale exprimării sale artistice. În anii 1925-26 s-a prezentat publicului cu xilografii şi picturi, pe simezele din Târgu Mureş, Cluj şi Braşov.
Îndeletnicirile gospodăreşti şi pictura l-au reţinut în Jigodin, dar din când în când a vizitat şi oraşele transilvănene. În 1930 a participat la înfiinţarea Breslei "Barabás Miklós", recunoscut for al artiştilor plastici maghiari din România.

Începând cu anii 1920, a expus în mod constant în ţară și în străinătate, având expoziţii personale la Zürich, Berlin, Praga, Nürnberg, Bucureşti, Cluj şi Braşov.
Pentru o perioadă scurtă (1949-1950), a fost profesor la Institutul Maghiar de Artă din Cluj, predând pictura în acuarelă.
În 1959, a donat  44 de picturi oraşului Târgu Mureş, punând astfel bazele colecţiei ce îi poartă numele. Opera sa cuprinde în primul rând picturi în ulei, a recurs mai rar la tempera sau acuarelă, dar lucrările în acvaforte sau xilogravurile au devenit şi ele foarte apreciate. O componentă inestimabilă a creaţiei lui Nagy Imre o reprezintă galeria de portrete în tuş, reprezentând personalităţile de seamă ale vieţii culturale şi artistice maghiare din Transilvania.

A reușit să atragă atenția posterității asupra sa pentru că a gândit în comunitate. A lăsat moștenire aproape întreaga sa operă la trei orașe din Ținutul Secuiesc: în 1949 la Sfântu Gheorghe (69 de piese - Pinacoteca Muzeului Național Secuiesc); în 1960 la Târgu Mureș (130 de piese - Muzeul de Artă); în 1976 la Miercurea Ciuc (6.544 de piese - Muzeul Secuiesc a Ciucului).
A încetat din viață pe  22 august 1976, la Miercurea Ciuc.
Remember, Oameni de seamă, colecție de articole