Carl Jung, fondatorul psihologiei analitice

Medic, psiholog și psihiatru elvețian, Carl Jung s-a născut pe 26 iulie 1875, la Keswil, cantonul Thurgau.

A studiat Medicina generală și Psihiatria la Universitatea din Basel, a fost profesor la Facultatea de Medicină din Zurich, medic-șef la Clinica psihiatrică universitară Burgholzli. Universitatea Harvard i-a acordat, în 1936, pentru munca sa de cercetare în psihologie, titlul de cel mai important și eminent om de știință în viață.

Concentrat în jurul studiului psihoterapiei clinice și a cercetării experimentale și teoretice, Carl Jung a fost întemeietorul Școlii de Psihopatologie experimentală (1904), în cadrul căreia a dezvoltat propriile observații și noțiuni în ceea ce privește asociațiile verbale normale și patologice, demența precoce și complexele.

A fost un mare admirator și prieten al lui Freud, empatizând în mod deosebit cu studiile acestuia despre vise și isterie. Legat de vise, și influențat fiind de teoriile lui Freud, Jung considera că ele exprimă ceva, că vin în mintea noastră cu mesaje trimise de inconștient și că visul are puterea de a-i revela omului adevărurile sale interioare, nu reflecțiile a ceea ce și-ar dori acesta să fie ori să devină.

Jung a creat concepte precum arhetip, inconștient colectiv, complex și sincronicitate.

O bună parte a muncii sale și-a dedicat-o studiului filosofiei estetice, alchimiei, sociologiei, astrologiei, artei și literaturii. 

A fost un scriitor extrem de prolific, munca sa însumând peste 20 de volume, majoritatea devenind în timp texte de bază în psihologie, psihiatrie și, mai ales, în psihoterapie.
Dintre scrierile sale, amintim: ”Tipuri psihologice”, ”Amintiri, vise, reflecții”, ”Imaginea omului și imaginea lui Dumnezeu” etc.

A încetat din viață pe 6 iunie 1961, la Küsnacht, Elveția.

(diferite surse)