CATEDRA. Profesorul Iurie Novac – omul care ne-a învățat mai mult decât biologie. Omagiu adus de absolvenții clasei a XII-a B, promoția 1995

Am primit la redacţie, din partea absolvenţilor clasei a XII-a B, promoția 1995, un emoţionant mesaj de recunoştinţă, respect şi afecţiune faţă de ultimul lor diriginte – profesorul Iurie Novac – condus astăzi pe ultimul drum. Îl redăm în continuare:

Există profesori pe care îi păstrezi în amintire pentru lecțiile lor. Și există profesori care rămân cu tine mult după ce ai închis catalogul, ai părăsit băncile școlii și ai început să-ți construiești propriul drum.

Profesorul Iurie Novac a fost unul dintre acei oameni.

Pentru noi, elevii clasei a XII-a B, promoția 1995, el nu a fost doar profesorul de biologie, ci și dirigintele care ne-a însoțit în patru ani importanți ai adolescenței noastre, între 1991 și 1995. Ani în care ne-am format, am descoperit lumea, ne-am făcut planuri și am învățat, poate fără să ne dăm seama pe deplin atunci, câte ceva despre noi înșine.

A fost ultima sa promoție la dirigenție. Astăzi, acest detaliu capătă o semnificație aparte. Pentru noi, acei ani nu sunt doar o perioadă dintr-un catalog școlar, ci o parte dintr-o poveste pe care am avut privilegiul să o trăim împreună cu el.

Biolog prin vocație și dascăl prin convingere, profesorul Iurie Novac și-a dedicat decenii din viață educației. A absolvit Facultatea de Științe Biologice din Iași în 1953 și a predat la Galați timp de șase decenii, dintre care 28 de ani la Liceul „Vasile Alecsandri”, așa cum consemna publicația „Viața liberă” într-un portret dedicat domniei sale, în 2013.

În acel interviu, mărturisea că și-a dorit să le predea elevilor cât mai clar și să-i facă să îndrăgească biologia. Dincolo de materia predată, această mărturisire spune mult despre profesorul care a fost: un om care înțelegea că a educa nu înseamnă doar a transmite informații, ci și a trezi interes, curiozitate și respect pentru cunoaștere.

Iar biologia, disciplina care studiază viața, era poate una dintre cele mai potrivite materii prin care să ne transmită, discret, și o lecție despre ea.

Privind astăzi în urmă, înțelegem altfel timpul petrecut la școală și oamenii care au făcut parte din el. Înțelegem mai bine valoarea profesorilor care și-au luat meseria în serios, care au crezut în rostul educației și care au lăsat în urma lor ceva ce nu se poate trece într-un catalog.

Pentru noi, profesorul Iurie Novac va rămâne legat de anii în care am fost liceeni, de emoțiile și speranțele unei generații care se pregătea să plece în lume. Fiecare dintre noi a urmat, între timp, propriul drum. Ne-au schimbat experiențele și responsabilitățile. Există însă oameni pe care timpul nu îi îndepărtează, ci îi așază mai adânc în memoria noastră.

Astăzi, când ne luăm rămas-bun de la cel care ne-a fost profesor și diriginte, gândul nostru se îndreaptă cu recunoștință și către omul din spatele catedrei, către o viață dedicată școlii și generațiilor de elevi care i-au trecut prin față.

Îi mulțumim pentru ceea ce ne-a învățat, pentru anii în care ne-a îndrumat și pentru locul pe care îl păstrează în povestea noastră.

„Drum lin, domnule profesor!”

Cu respect, recunoștință și afecțiune,

Elevii clasei a XII-a B, promoția 1995

Ultima promoție la dirigenție a profesorului Iurie Novac (1991–1995)