Un festival cât o plenară PSD

* Cerbul de Rumeguş. „Festivalul din Est care arată ca în Vest”, aşa era catalogată în presa internaţională a anului 1968 prima ediţie a Cerbului de Aur. Au trecut 51 de ani de atunci, dar festivalul arată învechit ca în estul Estului. Sincer, când a urcat pe scenă, în elogiile prezentatorilor, ministrul Breaz, ca să anunţe cine a câştigat marele trofeu, mi s-a părut că asist la o plenară din epoca de aur. Păcat de ţinutele spectaculoase ale prezentatorilor, schimbate ostentativ, de chipurile lor fermecătoare! Când deschideau gurile zâmbitoare artificial ploua cu rumeguş.
Premiul publicului oferit lui Florin Răduţă a fost doar o palidă consolare pentru o prestaţie lamentabilă. N-am să înţeleg nici la pensie de ce juriul a decis să acorde premiul al II-lea lui Ralfs Eilands din Letonia. Dacă interpretarea unei piese româneşti presupune maimuţărirea ei, cu ţopăială în loc de refren, înseamnă că restul concurenţilor ar fi trebuit să facă la fel. Bine, nici Julio Iglesias, când a participat la Cerbul de Aur, n-a primit măcar vreo menţiune aşa că despre ce festival muzical mai vorbim?!
Ah, da, unul în care o piesă celebră precum "Bună seara, iubite", îi este atribuită Loredanei, ştergându-se cu buretele numele compozitorului, Adrian Enescu, şi al poetului, Lucian Avramescu. Trist!