Loredana - aguridă şi curcubeu, şi-un român planetar - Zamfir

* Lăutărie. Cerbul de Aur s-a transformat în unicorn când Loredana şi-a dezlănţuit curcubeul pe scenă. Microfonul pictat în rogvaiv, stativul aidoma, fâşia de tricolor românesc prinsă de el, vocea unică, energia debordantă a artistei şi ritmurile drăceşti ale „Aguridei” au umplut scena şi sala, pentru că Loredana a coborât în public. A fost, cu siguranţă, cea mai vie şi mai frumoasă seară a Cerbului de Aur, care şi-a recăpătat strălucirea meritată.
Graţie Iulianei Tudor am aflat lucruri minunate şi mai puţin ştiute. De pildă, că Barbu Lăutaru - pe care Alecsandri l-a făcut nemuritor, iar compozitorul Franz Liszt a creat „Rapsodia română pentru pian” după ce i-a auzit cântecele de beţie - şi-a răscumpărat familia din robie cu galbenii aruncaţi în pahar de boierii care petreceau cu muzica lui. Că studenţi de la Universitatea Irvine din California învaţă despre stilul Romicăi Puceanu, comparată cu Cesaria Evora, cântăreaţă dăruită lumii de lăutari. După cum cel care a înţeles pe deplin zborul ciocârliei şi i-a dat un sens în muzică este tot român, un român planetar – Gheorghe Zamfir! Care ar fi meritat, poate, să cânte înainte de miezul unei nopţi pline de comori de suflet româneşti.