La mare, la soare, amintirile sunt goale

* Nostalgii. „Dacă mă crezi, în fiecare an, vara, mergeam cu decapotabila prin stațiuni și dădeam jos geamul să-mi ascult vocea: «La mare, la soare!», «Banana, Suzana!». Mi se părea un miracol că am reușit. Aceste hituri - «Banii și fetele», «La mare, la soare», «Banana» - mi-au schimbat viața. După aia am reușit și în cariera solo, cu «Tornero» și «Cât de frumoasă», dar trupa Valahia îți rămâne în sânge”, povestea Mihai Trăistariu invitat „La Măruță”. Recunoștea deschis că nu se aștepta ca piesele care au pus trupa Valahia pe val să aibă succes la vremea aceea. Era un veteran al festivalurilor, mergea la tot felul de concursuri, iar Costi Ioniță l-a văzut la Festivalul de la Mamaia și i-a lansat o provocare: să facă o trupă cu care să spargă formațiile în vogă pe atunci „3 Sud Est” și „Genius”. „Așa m-a convins, pentru că eu voiam să cânt singur. Am văzut că nu mă sună nimeni după Mamaia și l-am sunat înapoi”, a mai spus artistul.

Firește, e frumos să reamintești poveștile din spatele succesului de început, dar firesc ar fi ca un artist de vârsta lui să vorbească despre prezent și viitor. Faptul că a făcut variante personale din vechile piese ale trupei Valahia este destul de trist. La mare, la soare, amintirile sunt goale... Și la umbra timpului trecut nu prea crește nimic.