CRONICĂ DE CENACLU | Cu maşina timpului în anii ’60

Prozatorul Ioan Gh. Tofan ne-a făcut o surpriză plăcută la cenaclu. S-a folosit de un fel de maşină virtuală a timpului, adică de studii, de arhive sau de cunoştinţele prietenilor pentru a reda atmosfera Galaţiului anilor ’60. "Are farmec" a fost nota comună a comentariilor. Ioan Gh. Tofan se gândeşte că romanul va avea trei sau chiar cinci volume. Asta e mai puţin important, ceea ce contează e că se regăseşte scriind şi că reuşeşte să surprindă audienţa de toate vârstele.

Are farmec. Mi-a adus aminte de "Europolis" de Jean Bart. Limbajul este mai concis. Sunt zone cu prea multe amănunte. Are atmosferă. (Anca Şerban Gaiu)
Remarc o apetenţă pentru detalii. Ar fi trebuit un pic mai dezvoltat pentru a prinde farmecul locului. Pare un pasaj de tranziţie. Psihologia e mai mult sugerată, asta face să se piardă din tensiune. (Stela Iorga)
E de înţeles stilul de trecere. Volumul al treilea poate fi o carte aparte. (Adi Secară)
Avem în faţă un roman fluviu. Este o antropologie, un document al unei epoci. E cuminţel. Dialogurile sunt, uneori, nerealiste. E aşezată. Ne duce cu maşina timpului să vedem cum erau anii ’60. Surpriză plăcută. Dă o "biografie" a unei zone care a însemnat foarte mult. (Victor Cilincă)
Are farmec. Am reţinut felul în care încadrează evenimentele mărunte în cele globale. Pasaje foarte bine realizare. Există şi poezie foarte bine aşezată. (Marius Grama)
M-a surprins extrem de plăcut începutul. Mi-ar fi plăcut să continue anumite pasaje. Câteva locuri comune uneori. (Cezar Amăriei)
Mi-a plăcut lectura. A rămas la mine o atmosferă, un farmec, viaţa părinţilor mei. Această carte am să v-o cumpăr! (Carmen Neacşu)
M-a transpus în acele vremuri. Nume cunoscute de străzi, de locuri, de clădiri, de mentalităţi. M-au făcut să văd cu alţi ochi Galaţiul. (Diana Balmuş)

Vineri, 9 martie, ora 18.30, la sediul "Viaţa liberă", ne va citi proză Cezar Amariei.