Întâlnire de Gradul Zero (în cheie bulevardieră)

Ieri m-am întâlnit cu-n virus/ mândru, în tramvaiul trei -
venea, harnic, de la muncă,/ ori venea de la femei -
şi stătea, maestrul virus,/ pe o bancă, foarte drept...
şi plângea că nu mâncase/ nici pulpiţă şi nici piept!

Oamenii - ce fel de oameni!/ - se uitau la el, cântând:
doamne, iartă-l, e un virus/ emblematic şi plăpând,
e un virus fără vină,/ trist, flămând, cu fundul gol,
seamănă cu noi, vezi bine,/ e scăpat de sub control,
are şi copii, şi rude,/ are fini, are cumetri
plini de boli şi sărăcie,/ scăpătaţi din parametri,
are conturi şi avere, tot ce mai visează omul...
are-o singură dorinţă:/ să mâncăm ce-a tăiat Ciomu(l)!

Mă apropii, sting ţigara,/ îl salut de două ori -
virusul îmi spune tandru:/ nu-i tramvai de fumători,
vai de capul tău, băiete,/ unde s-a mai pomenit
să fii prost lângă un virus,/ să stai sfânt ca-n Maglavit
când alţi viruşi mai de treabă,/ mai dihai, mai abitir,
sunt pe listă şi aşteaptă/ să-i tratezi cu hai/sictir?!

Eu - un fel de terchea-berchea,/ un fervent alegător
între Scylla şi Carybda - / sunt deştept, vreau să cobor,
vreau să scap de domnul virus/ - e mai tare şi mai dur -
sunt mai slab, sunt mai încolo,/ dar nu pot să mai îndur
când în lumea asta mare/ viruşii se fac de râs
şi nu pot nici să coboare,/ şi nu pot zice nici pâs!

Ieri m-am întâlnit cu virus/ splendid, în tramvaiul trei -
nici un virus nu se leagă/ de deştepţi şi de femei,
nici un virus nu aşteaptă/ ca să fie (pre)(s)curtat,
el îşi face datoria/ şi se stinge în păcat...
el îşi drege glasul, face/ ca un om cu fundul gol:
cer iertare, fiţi cu minte,/ m-aţi scăpat de sub control!