Odată cu Luna (la mormântul mamei Mariţa Tanasă, fie-i Ţărâna uşoară!)
Se-ntoarce acasă odată cu luna,
s-aşează pe prispa de cimbru bătrân -
ce apă adâncă mai are fântâna
şi-n ciuturi ce lacrimi cu miros de fân!
Îşi şterge obrazul cu palma curată,
priveşte pe drumul de dinspre copiii,
dar nici o scrisoare nu vine la poartă -
ce mare e luna în ochii pustii!
O candelă veche începe s-aprindă
în colţul păzit de-un păianjen secret,
sărută icoane-agăţate sub grindă,
încet, mai încet, mai încet, mai încet!
Şi pleacă de-acasă odată cu luna
s-aducă nectar pentru flori de caişi -
pe urmă, în flăcări rămâne fântâna
şi-un cântec de greier cu ochii închişi!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.