Schimb de Noapte (dosarele Z)

Şi abia mai aud un tic-tac ostenit
şi o flacără-ncet cum se-ntoarce-n chibrit –
hai să mergem pe dealuri, la noapte, haihui,
hai, marmora mea, hai să facem statui!
Hai să facem statuile celor ce-au fost
şi mi-au dat şi mi-au spus nu cumva fără rost
să trăiesc pe această mărgică de lut –
ale celor întorşi de la moarte, pe scut!
Hai, marmora mea – nu auzi cum se zbat
din zadar în zadar, din păcat în păcat
atâtea silabe pe ruguri şi-n rugi? –
nu-i mai bine să fug? nu-i mai bine să fugi?
Şi abia mai aud un răstimp ruginit,
cum ferestrele toate, la noapte, se-nchid –
hai, marmora mea, hai şi-mi treci peste prag,
hai, auzi cum tic-tac intră-ncet în tac-tac!