Negreşit (către poeta Luminiţa Mihai, La Mulţi Ani!)

Mă uit în jur, silabisesc [să (nu) se ştie]:
es-te fru-mos, foar-te fru-mos!... Frumos şi rar,
îmbătrâneşte papagalu-n colivie,
iar eu degeaba-mbătrânesc în calendar!

Mărturisesc: n-am învăţat să-i dau mâncare
acestei păsări, cestui zbor să-i dau deschis,
cestei minuni să-i cer oleacă de iertare!...
Nu i-am cerut, n-am ascultat-o, nu i-am scris!

Stă negreşit pe balansoar... şi mai şi cântă...
şi-n ochii mici - două cireşe amărui -
văd cum îşi poartă - fără vină - cea osândă...
şi nici nu cere ajutorul nimănui!

Stă după gratii... şi-i mai cade câte-o pană -
ar mai trimite câte-un tril, dar n-are cui...!...
Îmbătrânesc degeaba-n biata mea Nirvană
şi-n Veci de Veci n-am să pot fi în locul lui!!!