Sacralitate (Mamă şi Tată)
Eu – când gândesc la Mama – îmi aşez
pe Suflet cea mai lungă Liniştire,
cum cântul Ciocârliei în amiez
mângâie Grâul cu desăvârşire
şi-i miră Macii până înfloresc
drept Paznici ai Cuibarelor de unde
aud cum se întâmplă sub Ceresc
viaţa şi moartea Primelor secunde!
Eu – când gândesc la Tata – îmi aduc
aminte cea mai limpede-ntâmplare:
mergeam – odinioară – după Plug
şi azvârleam seminţe-n Brazda care –
sub Ochii lui Albaştri – se făcea
un fel de Scris...privirile-mi năuce –
deal după deal, vâlcea după vâlcea –
ceteau sub naltul Semnului de Cruce!
0 comentarii
Lasă un comentariu
Utilizatorul este singurul responsabil de conținutul mesajelor pe care le postează și își asumă toate consecințele.
ATENȚIE: Comentariile nu se publică automat, vor fi moderate. Mesajele care conțin cuvinte obscene, anunțuri publicitare, atacuri la persoană, jigniri, amenințări și cele vulgare, xenofobe sau rasiste sunt interzise de legislația în vigoare.
Prin comentariul meu sunt implicit de acord cu politica de confidențialitate conform regulamentului GDPR și cu Termenii și condițiile de utilizare ale site-ului.