SPOVEDANIE (despre ACEEA - după o idee a lui Ion Luca Caragiale)

mărturisesc: n-am fost atent/ să văd cât poate fi de-absentă,
n-am auzit şi n-am văzut/ cum că nici tu nu eşti atentă!
mărturisesc: nu cred că pot/ a fi în stare să-mi iau seama
cum de nu ştiu că am uitat/ demult „si vis amari, ama”!
mărturisesc: este-n zadar/ orice, oricând, pentru oricare
fără acest înalt stăpân/ scris drept răspuns la întrebare!
mărturisesc: prezenţa sa/ e-o mare suferinţă-n fire,
dar lipsa cestei suferiri/ e cea mai grea nenorocire!
mărturisesc: vreau să-nţeleg/ de-s înăuntru sau afară -
şi - dacă sunt şi eşti şi tu - / de ce nu vrem să ni se pară
că n-am uitat nimic, atunci,/ acolo, în secunda sfântă,
când primul dor ne-a cotropit/ şi l-am simţit cum stă la pândă!
mărturisesc: pentru lumină/ mergem pe sus, până la stea,
chiar dacă aripile noastre/ bat rar, nu cum băteau cândva
pentru „si vis amari, ama”/ să mergem înapoi, pe jos -
un fel de „nihil sine deo”/ gratis, blând, scump, vecinic, frumos!