CRONICĂ DE CENACLU | Hai, Sabina!!!

Înfășurată în armura unui superb citat (de trei pagini) din Henry Miller, Sabina Penciu ne-a declarat, citind poezie, că se va lăsa de poezie în favoarea prozei. De ani de zile, s-a confesat emotivă autoarea, inspirația refuză să o mai viziteze. Chiar dacă cei prezenți ar fi dorit mai multe poezii, textele citite au prins. Apoi s-a discutat intens cum să găsim inspirația poetică în lumea searbădă de azi. Nici nu mai contează dacă va veni cu poezie sau cu proză, important e ca Sabina să se țină de literatură, a cucerit mereu și, cu siguranță, are mult, foarte mult talent.

În „nimic” nu e o poveste, e un decupaj. Un textualism puțin obosit. Încerci să spargi o monotonie folosind cuvinte tari. E doar o rostogolire de imagini. Arghezi spunea că o povestire nu e o poezie. Al doilea text merită o întorsătură. (Mihai Vintilă)
Mi-a plăcut „loc lipsă”. Mă identific cu trăirile tale. Îmi place că a știut să spună ceea ce eu nu reușesc să exprim. (Dana Capotă)
Mi se pare a fi un eseu în care bagatelizează în sens artistic senzațiile celui care scrie. Doar parapanta e mai tare ca scrisul. E frumos, vă preocupă. Aveți speranța de a scrie ceva bun. (Nelu Păcuraru)
Mi se pare unilaterală povestea lui Henry Miller. (Ioan Popoiu)
Finalul primului poem e „wow”. Poezia „titlu” mi-a plăcut toată. Ai cu ce scrie poezie, inspirată sau nu. Expresivitate există. Trebuie mai multă nebunie. (Iulian Mardar)
Adună-te! Hai, Sabina! (Leonard Matei)
Riști să intri în istorie cu cel mai lung motto. Cantitativ e o scădere comparativ cu poemele pe care le știam. Ar trebui niște studii teologice. (Adi Secară)
Mi s-a părut prea puțin material. Apreciez dorința de a renunța la poezie și de a trece la proză. (Ionuț Vas)
Orice scrie, scrie bine, sunt poezii. (Cristina Dobreanu)

Vineri, 2 august, de la ora 18.00, la sediul „Viața liberă”, ne va citi Mihai Vintilă.