LOC de MUNCĂ (pentru poeta Luminiţa Mihai – La Mulţi Ani !)

tu nu te joci de-a dumnezeu,/ nici el de-a tine nu se joacă
 
el te-a trimis în calea mea/ să-mi fii în/credere şi dragă,
el m-a trimis în calea ta/ să-ţi fiu povară şi osândă
fiindcă n-ai ştiut că sunt/ nemuritorul de la pândă,
că sunt un fel de n-aş fi fost/ aici şi-acum şi niciodată,
însă preabunul dumnezeu/ mă linişteşte şi-mi arată
un singur gând şi-un singur drum/ – acela ducător spre tine
şi spre sfârşitul cestui joc/ umplut cu veşnicii puţine
 
şi-mi spune să nu mă abat/ din calea purificatoare
chiar dacă văd şi-aud şi simt/ că port o cruce mult mai mare
decât o poate trupul meu,/ sufletul meu fără izbândă
pe-această cărăruie-n sus/ şi-n jos, ne/dreaptă şi ne-(n)frântă,
spre locu-n care mă aştepţi/ să-mi fii în/credere şi dragă
 
eu nu mă joc de-a dumnezeu,/ nici el de-a mine nu se joacă