CRONICĂ DE CENACLU | Cincizeci și opt de secunde cât o viață și cât o moarte

Să transformi ceea ce poate părea a fi un paragraf despre înec dintr-un manual de medicină legală în literatură, nu e chiar la îndemâna oricui, iar ca să descrii cincizeci și opt de secunde în șase pagini îți trebuie iscusință și o zi plină de inspirație. Cezar Amariei a încercat să le facă pe amândouă în povestirea "58 de secunde". Cât a reușit din acest demers este o chestiune relativă. Nu avem, nu vom avea și nici nu e bine să avem vreodată un aparat cu care să măsurăm valoarea unei scrieri literare. Se acceptă doar aparatul critic. Un lucru este, însă, evident: Cezar Amariei știe să-și ducă cititorii acolo unde vrea.

”Textul este foarte bine scris. Aproape că am simțit ceea ce simțea și personajul, la nivel fizic. M-a transportat. Prăbușirea în lumină este ceva nou pentru mine” (Daniela Capotă).
”Un text foarte intens la nivel emoțional, dar de la un moment am simțit că e prea mult. Mă afecta. Există prea multă tensiune, iar acest lucru poate să nu ajute, uneori” (Carmen Neacșu).
”Povestirea are tensiune, e bine scrisă, există și metaforă bine plasată, dar a venit un punct unde textul a devenit sufocant emoțional și ca structură. Te ține prea mult cu sufletul la gură și se merge prea mult pe senzațiile fizice” (Anca Șerban-Gaiu).
”Un exercițiu interesant. Cezar caută o zonă senzorială. E intensă, dar nu știu dacă face bine insistând pe fizic. Structura în oglindă și fragmentarea servesc textului și nu prea. O reușită notabilă este cum a surprins agonia personajului muribund” (Tudor Neacșu).
”Poate că textul acesta ar fi potrivit ca introducere a unei lucrări mai ample. Putea să rupă ritmul cu două-trei pasaje în care să sugereze nebunia, sau o altă stare și, în general, se mai putea broda pe rama tabloului” (A.G. Secară)
”Cred că Cezar experimentează. Ritmul sacadat îmi amintește de litanie. Pare un fragment dintr-o carte mai vastă, altfel nu are sens” (Ioan Gh. Tofan).
”A surprins foarte bine disperarea personajului gata să se înece. Are dramatism. E alertă și nu scapă subiectul din mână. Repetițiile dau intensitate. Dacă mai scrie câteva, poate fi un volum de povestiti a la Kafka” (Nelu Păcuraru).
”Mă bucur că e un autor care nu lenevește și că încearcă altceva. Există și un risc aici, dar e bine că a scris-o așa (povestire - n.r.). E un întreg balet sub apă. Poate că nu ar fi fost necesare atât de multe pagini. Stilul eliptic prinde bine. Are și realism magic, plus poezie și sensibilitate. M-a satisfăcut într-un mod surprinzător” (Voctor Cilincă).

Vineri, 7 februarie, în holul VL, de la ora 19:00, urmându-i lui Cezar Amariei, citește Amariei Cezar.