CALEA [la mormântul lui Romulus Vicenţiu Vasile Batog – Ţărnă Uşoară!]

(!) aceasta-i CALEA care duce tocmai când
n-o să mai mângâi nici o stea, nici un pământ,
n-o să auzi nici un ham-ham,/ nici un cri-cri la nici un geam,
nu ai să vezi decât nimicul şchiopătând (!)
 
(!) aceasta-i CALEA – şi nu poţi să te abaţi,
nici să te-ntorci, nici să faci mas la ne/fârtaţi,
nici să te faci (ni)(mi)(că)ieri,/ nici să rămâi, dar nici să pieri
unde mai crezi(?!) că tot mai sunt apropiaţi (!)
 
(!) aceasta-i CALEA dintre MAMĂ şi NEANT,
dintre ce crezi c-a fost şi ce va fi constant,
dintre-un bigbang şi alt bigbang,/ taman atunci, taman la ţanc,
taman când totu-i chiar nimic determina[n]t (!)
 
(!) aceasta-i CALEA – n-ai decât să crezi că poţi
afla-nceputul şi sfârşitul unei roţi –
dreaptă sau strâmbă, cum o fi,/ roată de-o noapte sau de-o zi:
totul e GRATIS şi-ntr-o ROATĂ pentru toţi (!)