APOCALIPSĂ şi HOLOCAUST [dosarele Z]

(!) ruga mea apocalipsă,/ strigătul meu holocaust,
nu puteţi în nici un chip să/ ştergeţi mintea mea de faust,
şi nici sufletul meu simplu/ să mi-l daţi sub ascultare
vrunui fante submultiplu/ dintr-un sine soi-tigoare (!)
 
(!) sunteţi doar nişte unelte/ la cheremul meu semantic
şi nu poate nici un fel de/ scump-sălbatic postromantic
să-mi cotonogească mintea,/ setea de purificare
scrisă-n fruntea-mi dinaintea/ trombonistului cel mare (!)
 
(!) sunteţi scule-n folosinţa/ visului meu strict şi stoic,
pentru care-mi dau silinţa-n/ foc şi mă comport eroic,
mă fac unul, mă fac altul/ dintr-o carte şi dintr-alta,
poate mi se-ntâmplă naltul/ şi-şi încearcă-n mine dalta (!)
 
(!) vă conjur, lăsaţi-o baltă,/ nu fugiţi, că-i tot degeaba,
unul rece şi-una caldă/ – robul recunoaşte roaba –
ruga mea de când pământul,/ strigătul meu holocaust,
voi mi-aţi scris pe cale gândul/ şi visarea mea de faust (!)