Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” Vine Trenul! (nu aşa ai spus?)

Gata, vine trenul! Hai! Nu ne suim?
Am luat bilete numai pentru dus,
nu ne mai întoarcem, nu mai vrem nimic,
nu mai stăm pe gânduri! Nu aşa ai spus?
Ai (cu tine) totul! Am (cu mine) tot!
Ce-ai păţit, frumoaso? Ce s-a întâmplat?
Ai uitat vro clipă? Ai uitat vreun gând?
Ai uitat lumină la intrare-n sat?
Oare (la plecare) trebuie să sting
tot ce luminează, tot ce-a fost frumos,
tot ce încă-ndeamnă, tot ce roagă blând
să nu uit biletul cel pentru întors?
Uite, vine trenul! Hai! Nu ne suim!
Hai să ne întoarcem! De ce stai aşa?
Nu mai sunt bilete pentru dus!…Ce faci?
Tot ce se petrece, crezi că-i altceva?
Gata, pleacă trenul! Să plecăm şi noi!
Repede? Degrabă? Mai târziu? Încet?
Oare unde-i satul? Nici lumină nu-i!
Unde-s? Oare unde-s?...Şi n-aveau bilet!