Cenaclul „Noduri şi semne”: Tablou cu poet visând

Cristina Dobreanu Nedu a încercat, vinerea trecută, să ne atragă atenția asupra operei poetice a lui Leonid Dimov printr-un eseu de critică literară. Și a reușit! Scris cu rigurozitate și sinceritate, folosind un limbaj clar, neîncărcat de cuvinte savante (și, de multe ori, inutile), eseul a avut asupra cronicarului efectul pe care îl aveau filmele chinezești cu Kung-fu: am simțit impulsul de a citi din și chiar ca Leonid Dimov.

Redăm mai jos un fragment din acest eseu. El poate fi citit integral pe blogul Cristinei Dobreanu Nedu (https://treceris.wordpress.com/2022/05/27/memoria-visatorului)

"Despărțindu-se de suprarealism, onirismul refuză deopotrivă metafizicul. Dacă de suprarealism se desparte prin crearea unei viziuni coerente și lucide, metafizica o respinge prin cantonarea modestă în rada visului. Se simte în poezie, confirmată și de pozițiile teoretice ale poetului, o încăpățânare de a nu depăși pragul onirismului. Versurile lui Leonid Dimov sunt dovada fericită, dar și chestionabilă, că inspirația poate să-și înalțe aripile mereu între pereții aceleiași odăi. Chestionabilă, fiindcă nu știm cum ar fi evoluat poetic și spiritual Leonid Dimov dacă ar fi încercat și o <<despărțire>> de onirism. Dacă volumul de debut se intitulează simplu și neprogramatic Versuri (1966), urmat de 7 poeme (1968), tendința de lămurire se anunță apoi chiar din titlurile volumelor: Veșnica reîntoarcere (1982), Deschideri (1972), Dialectica vârstelor (1977), Semne cerești (1970). Titlurile aproximează o definiție a Visului. Ghimpele nevoii de elucidare e mereu prezent."
Iată și impresiile pe care le-a făcut eseul în cauză asupra membrilor cenaclului care au asistat la lectura sa:
”Cristina este un critic riguros, cu un limbaj avizat, iar această lucrare pare a fi un soi de exteriorizare a percepției sale lăuntrice.” (Ion Avram)
”M-a surprins plăcut faptul că s-a așezat, cu discreție și modestie, în spatele poeziilor autorului, reușind să transmită atât informație cât și emoție.” (Stela Iorga)
”Stilul său se apropie de stilul lui Eugen Simion, dar cu o notă personală. Deja are un drum al ei. Oricum, să scrii despre onirism este o chestiune complicată.” (Ecaterina Păun)
”Cristina are stofă de critic literar. Scrie bine.” (Ioan Gh. Tofan)
”M-a făcut să mă duc la bibliotecă, să-l caut pe Dimov.” (Adrian Talabă).
”Vrem să citim din Leonid Dimov și, da, am cita pasaje din textul din această seară, dacă ar trebui să scriem o lucrare despre poetul respectiv.” (un grup de studente de la Facultatea de Litere).

Vineri, 24 iunie, vom fi la Cafe Paris, de la ora 17:30, pentru a viziona o expoziție colectivă de pictură semnată Cristina Neacșu, Daniela Lăcrămioara Capotă și Lucia Dan.