NU PE ACOLO, FLUTURE! (fragment din ”Așteaptă-ne, Lazăre!”)

August. În miezul zilei. De-a lungul căii ferate, acolo unde se diminuează paralelismul liniilor, deasupra traverselor gudronate, aerul, aburul, fumul tremură şi, prin zgura şi piatra concasată dintre şine, ici-acolo, ca un reproş, ca o mirare, iarba.
Ieşind în stradă, căldura creşte. Şi lumina. Ochiul crispat, clipind des, sesizează fără să memoreze. Realitatea îl recuperează cu brutalitate.
Călători îngreunaţi de bagaje, transpiraţi. Fiecare spre realitatea lui.
Eşapamente învineţind aerul, liniştea.
Ochiul nu memorează.
Zidurile, copacii, asfaltul, lumina. Prăfuite.
Ochiul nu memorează.
Autovehicule, oameni, păsări. Care vin. Care pleacă.
Cerul.
Ochiul nu memorează.
Bărbat cu sac în spate. Încovoiat. Dinspre gară.
Automobil negru. În viteză. Dinspre oraş.
Claxon furios. Frână.
Vvbuff! În ureche.
Sare, tresare ochiul: acolo, în stradă, în lumină, în praf.
Sare, tresare gândul: ca şi cum trebuie acolo, în stradă, în lumină, în praf.
Sare, tresare memoria: nu pe acolo, fluture! Nu pe acolo! Nu pe acolo! Înapoi, înapoi la mama! La maaama!
Femeia aceea. Memoria lui. Fluture colorat. Zburând. Lumină. Copil alergând.
Ce frumoşi sunt fluturii!
Lumină.
Automobil repede. Aproape.
Fluturele care zboară.
Nu pe acolo, fluture! Nu pe acolo! – gândul lui, memoria.
Copilul care aleargă.
Înapoi! Înapoi! Opreşte! Opreeeşte!
Femeia aceea, gândul lui, memoria.
Claxon furios. Frână.
Vvbuff!
Urechea. Gândul. Memoria. Copilul. Roata din faţă. Femeia aceea. Unghiile, dinţii ei în cauciucul roţii din faţă. Sânge pe asfalt. Mulţimea. Atunci. Acum. Cartofi şi sânge pe asfalt.
Nu pe acolo, fluture!