ACTUALITĂȚI

Miercuri. Dimineaţă. Șase și un sfert. Ies din clădire/bloc. Pe scara de afară n-am cum să nu calc pe stratul de coji, cutii, bidoane, ambalaje şi resturi metabolice, toate acestea fiind rezultate ale muncii/ hărniciei flăcăilor şi fetelor din tura de noapte! Nu-mi mai fac semnul crucii! N-are rost! Nu-mi mai consum rugile şi mirările, deoarece asta-i o stare generală zilnică de nesimţire a civilizaţiei contemporane! Mai încolo, instinctiv, mă uit în sus! Se aude un avion! Vreau să-l văd, dar nu-l văd! Că acesta merge mult mai repede decât viteza de propagare a ochilor mei! Merge repede, că se duce după bani la FMI! Că trebuie parale pentru Festivaluri și Aiureli, pentru Panaramă la Dunăre şi pentru sârguincioşii de la VMG! Nu-l zăresc, dar trimit rugă la Dumnezeu să fie vigilent, nu cumva să adoarmă piloţii şi să nu mai ajungă aeroplanul unde sărmanii bancheri îl aşteaptă cu buzunarele pline! Dar, mai bine nu mă uitam în sus! De la un geam a blocului de vizavi, un nene tânăr/ neliniştit şi huruind a educaţie îşi azvârle chiştocul de ţigară în decor, iar o tanti pasteurizată îşi scutură visurile şi urdorile din cearşaf! Mi se face un fel de silă malignă, un fel de efect incurabil năpustindu-se asupra sufletului meu naiv, care încă mai crede că Educaţia nu-i o Cauză pierdută în cest oraş zugrăvit magistral de Barbu Nemţeanu, pe care-l ştiţi foarte bine şi care a scris „Galaţi, oraş cumplit de negustori,/ la tine stă poetul ca-n Sodoma,/ el seamănă cu trudă mândre flori,/ tu nu le poţi simţi însă aroma”!... Merg lămurit, din ce în ce mai lămurit, printre gunoaie şi câini, şi aceşti colegi de cartier fiind din ce în ce mai mulţi şi mai lămuriţi! Un motociclist/ doctor în şuruburi cu filet pe stânga trece cu trei sute de kilometri pe oră şi deranjează tot cvartalul! Nu-l aude şi nu-l vede nici un responsabil cu liniştea publică, să-i pună piedică şi să-i dezumfle pofta de contravenție/infracțiune! Ajung în staţie! Covor de mucuri şi de scuipaţi şi de muci şi de toate cele descrise mai sus! În aşteptarea mijlocului de transport, nişte cetăţeni onorabili fumează! Şi, după fiecare fum, urmează şi scuipatul de rigoare! Vine mijlocul! Toţi, ca la o comandă, inspiră ultimul fum, azvârle mucurile pe jos şi, aţi ghicit, îşi expiră duhoarea de nicotină în autobuz! Nu mă sui! Mă fac pedestraş! Dinspre nordul oraşului, escortat de limuzine cu sirene şi far rotativ, un TIR cu mentă trece în mare viteză spre Casa Poporului! Mă rog să ajungă întocmai şi la timp! Doamne, câtă implicare! Şi câtă grijă!