Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” ABSTRACŢIONISTIC VALS [o amintire cu poetul Corneliu Antoniu]

!nu mai plec nicăieri, nu mai vin nicăieri,

nu mai stau nicăieri – ce ar fi, dac-ar fi?
ce ar fi, de n-ar fi? – sunt ce ştiu că n-am fost:
biet naiv ocupat cu dis/preţul de cost
când ştiam ce (nu)-(mi) dai, când ştiam ce (nu)-(mi) ceri –
să m-adun, să mă scad, să mă-mpart într-o zi
la nimic şi la tot ce-i abstract şi concret –
oare-astfel ce-ai să crezi? oare-astfel ce-am să cred ?
 
!mă întorc, mă îndrept, mă declar vinovat
pentru tot ce-a murit, pentru tot ce-a-nviat –
a murit fără sens, a-nviat fără sens
n-acest gratis spectacol sadic şi imens,
n-acest timp fără timp, n-acest loc fără loc,
n-acest mod fără mod păcălit de „mă rog”:
nu mai plec, nu mai vin, nu mai stau nicăieri –
mă rup veşnic de mâine, de azi şi de ieri !